Investigatii medicale

Cum se desfasoara examinarea PET-CT?

octombrie 23, 2019

Astazi am primit rezultatul de la PET-CT si abia acum mi-am dat seama cat stres a adus asupra mea acest test. 
A fost alegerea mea sa fac PET-CT, mai ales ca facusem deja RMN acum cateva luni, insa am vrut sa fiu sigura ca totul este bine si nu sunt metastaze. 
Poate ca toata aceasta tensiune acumulata a fost tinuta sub control in subconstient pana ieri, cand m-am dus sa fac scanarea. 
Am ales sa fac PET-CT-ul la Viena la Diagnosezentrum Urania. 
Mi s-a spus ca trebuie sa se faca in primele 7 zile de la menstruatie, ultima masa sa fie la ora 22.00 si sa beau multa apa, asa ca m-am conformat.
 M-am trezit cu o senzatie ciudata de ameteala, cel mai probabil din cauza importantei testului si groazei de a primi o veste proasta. Orice faceam nu imi puteam alunga gandurile negre, pe drum parca imi mai revenisem cu ameteala insa cand am ajuns acolo m-a luat din nou. 
Am fost invitata intr-o rezerva, am fost cantarita, masurata, am completat formularele, mi s-a masurat zaharul din sange, care era foarte scazut si mi s-a pus branula pentru substanta de contrast. 
Am mai stat 10 minute si mi s-a administrat substanta de contrast, mi s-a spus sa stau nemiscata 30 de minute, am stat, aveam o stare de stres maxim. 
Dupa 30 de minute mi s-a adus apa pe care trebuia sa o termin in alte 30 de minute. Cand au trecut cele 30 de minute am fost invitata in sala unde era aparatul, am fost asezata pe spate cu mainile ridicate si incrucisate deasupra capului. Am stat asa 25 de minute nemiscata apoi, dupa o pauza de 15 minute, am fost chemata pentru a fi asezata pe burta pentru scanarea sanilor. 
In timp ce statusem pe spate aveam o vaga senzatie de greata, m-am gandit ca nu e cazul sa vomit chiar acum...:))
 Cand am stat pe burta nemiscata am incercat sa imi amintesc cum reuseam sa stau 10 minute nemiscata la radioterapie, de obicei repetam intruna Tatal nostru, singura rugaciune pe care o stiu, am inceput si acum sa o spun....o data, de doua ori...ma intrebam oare cate minute mai am...apoi a revenit senzatia de greata si am vomitat in minunatul aparat de PET-CT... noroc ca nu mancasem nimic...
Asadar senzatia de groaza am resimtit-o in tot corpul, nu de operatiunea in sine ci de rezultatul pe care ar fi putut sa mi-l aduca. 
Nu va mai tin in suspans, rezultatul a fost bun...keine metastazis...asa si-a inceput discursul medicul radiolog, mai trebuie sa urmaresc evolutia insa peste 6 luni.
 Desi rezultatul de la PET-CT il aveam in minte de cateva luni, aceste doua zile au fost ingrozitoare, din fericire am primit rezultatul dupa o zi altfel nu stiu cum as fi rezistat. 
M-am dus astazi sa iau rezultatul ca un student care se duce la un examen pe care stie sigur ca il va pica. 
Am trecut prin 16 sedinte de chimioterapie, operatie de dubla mastectomie si radioterapie insa numai gandul ca acest cosmar nu s-a incheiat m-a innebunit. 
Imi faceam deja tot felul de scenarii, mi se parea ca receptionera a citit rezultatul si se uita la mine cu mila, m-a invitat intr-o camera sa il astept pe medic sa imi comunice rezultatul si deja simteam cum ma ia cu lesin. 
Ceea ce vreau sa spun, este ca suntem atat de mici in fata unor evenimente, incat reusesc uneori sa ne copleseasca inainte de a se intampla. Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva!

Radioterapie

Radioterapia

aprilie 12, 2019

Nu stiu de ce mi-a fost foarte greu sa scriu postarea aceasta despre radioterapie desi a fost partea cea mai usoara a tratamenului. Poate pentru ca am vrut sa o documentez cat mai bine astfel incat sa fie o etapa usoara pentru oricine trece prin asa ceva, sau poate pentru ca am incercat usor sa ma indepartez cu totul de acea perioada.



Am facut radioterapia in toamna lui 2017 la Kaiser Franz Josef Spital in Viena. Ca si in cazul operatiei, alegerea spitalului a fost relativ simpla. Facusem imediat dupa chimioterapie o programare si la Amethyst cu gandul ca voi face acolo radioterapia insa evenimentele care au urmat m-au facut sa ma razgandesc si sa iau in calcul radioterapia in Viena.

In primul rand am fost dezamagita de abordarea clinicii care, desi in Romania se presupune ca radioterapia este gratuita, au hotarat sa profite de faptul ca sunt foarte multi pacienti cu cancer in Romania si astfel ca simpla discutie initiala cu medicul in care practic ii faceai cunoscut cazul tau, au taxat-o cu 1000 de lei.
Al doilea semn de intrebare a fost cand am auzit ca li s-a stricat la un moment dat aparatul (chiar in perioada cand eu oscilam cu alegerea locului pentru radioterapie) si asta le-a dat peste cap toate programarile neavand altul de rezerva si oamenii au fost reprogramati .
Se stie ca radioterapia se face zilnic si orice intrerupere a ciclului de tratament poate avea impact asupra efectului radioterapiei.

Asadar, pe modelul...daca mor, nu mai am ce face cu banii, am decis sa fac radioterapia in Viena oricat ar costa ea, macar sa am inima impacata ca am facut tot ce tine de mine pentru tratament, cand esti intr-o situatie limita nu prea iti mai vine sa faci economie, mai ales cand ai indoieli asupra calitatii serviciului medical.

Spitalul din Viena mi-a fost recomandat de medicul chirurg. Am avut o discutie initiala cu Prim. Univ.-Doz. Dr. Annemarie U. Schratter-Sehn si s-a facut o planificare zilnica de 25 de sedinte de radioterapie, mai putin cele 2 zile de weekend cand faceam pauza.

Sedinta presupunea aproximativ 10 minute de stat nemiscata pe o masa iar deasupra mea se miscau diverse lumini si se auzeau sunete asemanatoare cu cele de la CT.
Auzisem in Romania de la alte paciene ca inainte de radioterapie se face un fel de tatuaj pentru a marca zona ce trebuia tratata. Mi s-a parut dubios ca apoi ramai cu tatuajul ala dar ma rog...aici nu a fost cazul, semnele erau facute cu un marker si daca se mai lua de la o sedinta la alta, asistentele il improspatau ca sa fie vizibil.

In prima zi de radioterapie mi s-a facut instructajul si mi s-au dat instructiuni scrise in engleza si in romana.
Pe toata perioada tratamentului trebuia sa nu beau si sa nu fumez, sa nu consum citrice, sunatoare, mancaruri picante sa nu fac baie in cada si sa nu aplic sapun sau gel de dus pe zona iradiata. 
De asemenea, era interzisa expunerea la soare si sa recomanda folosirea de haine cu protectie solara. Mi-am luat un asemenea tricou, sunt acelea pe care le folosesti la mare sau daca faci sporturi pe apa. Nu l-am folosit pentru ca eu am facut radioterapia toamna in Viena cand soarele abia daca isi face simtita prezenta.
Cea mai enervanta indicatie, dar cred ca si cea care m-a scapat de arsuri si iritatii a fost faptul ca trebuia sa aplic de 6 ori pe zi o compresa umeda pe zona iradiata inclusiv pe zona de sub san. 

Am sa va inserez oricum o fotografie pentru exemplificare si fotografie cu instructiunile insa pe scurt trebuia sa un compresa cu apa rece, sa o storc bine si sa o tin timp de un minut pe zona iradiata. Asta faceam de cand ma trezeam si pana ma culcam, de 6 ori. Practic impartisem timpul in 6 si cam la 2 ore eu trebuia sa aplic compresa.



Era un pic incomod pentru ca daca voiam sa plec undeva si sa stau mai mult de 2 ore, trebuia sa iau compresa cu mine, sa ma duc la baie si sa o aplic...ce sa zic...de vis :))
In timpul saptamanii nu aplicam nici o crema insa sambata si duminica de 2 ori pe zi, dupa aplicarea compresei aplicam si crema Bepanthen in strat subtire pe toata suprafata iradiata.



Cam astea erau instructiunile, mergeam in fiecare zi, stateam 10 minute nemiscata pe masa aceea, aplicam compresele de 6 ori pe zi si in weekend aplicam crema de 2 ori pe zi. 
Cu aceste indicatii nu am avut deloc arsuri.



Intr-adevar pielea incepuse sa se inroseasca pe masura ce inaintam cu sedintele, incepeam sa simt caldura atunci cand aplicam compresele insa nu s-a pus niciodata problema ca sa ma usture sau sa fie precum arsurile solare.
La sfarsitul radioterapiei aveam un fel de romb mare pe sanul iradiat rosu si mai inchis la culoare ca un bronz insa in jumatate de an-un an s-a atenuat si nu se mai vede.
Singurul efect care inca a ramas dupa radioterapie a fost faptul ca s-a intarit un pic siliconul de la implanul mamar si este mai tare decat celalalt.
Medicii m-au avertizat in legatura cu acest lucru, se asteptau ca implantul mamar sa fie oarecum afectat de radioterapie.
Efecte secundare notabile nu au fost, nu m-am simtit rau, poate un pic obosita, o tuse slaba insa nu stiu daca avea legatura cu radioterapia, eram si foarte speriata si cred ca citisem undeva ca e posibil sa ai senzatia de tuse. In plus, in timpul celor 10 minute in care stateam nemiscata ma rugam sa nu tusesc si sa stric tot.

Cam aceasta a fost experienta mea cu radioterapia
Daca aveti intrebari si daca va pot fi de folos cu experienta mea va astept impresiile in comentarii. 

Popular Posts

Like us on Facebook