Chimioterapie

Chimioterapia-experienta mea (I)

noiembrie 26, 2017


Dupa stabilirea diagnosticului despre care v-am vorbit AICI , am luat decizia de a incepe chimioterapia.
 In postarea anterioara v-am enumerat greselile pe care le-am facut inainte de chimioterapie iar acum va voi povesti cum a fost aceasta experienta pentru mine. 
Am inceput chimioterapia in data de 13 februarie 2017 intr-o clinica privata din Bucuresti. Nu stiam absolut nimic despre chimioterapie, am evitat sa citesc de pe net aceste informatii pentru ca mi-a fost teama sa nu ma panichez si mai tare. 
Avand asigurarea medicului oncolog ca tumora este foarte mica si sunt sanse foarte mari de vindecare, nu am pornit pesimista catre chimioterapie.
 Mi s-a spus ca voi face 8 sedinte la 2 saptamani, cu Doxorubicina si Endoxan. 
Inainte de chimioterapie mi s-a recomandat sa fac injectie cu Goserelin (Zoladex) pentru oprirea functiei ovarelor. 
Imi amintesc si acum prima sedinta de chimio. 

Eram parca picata din cer, iar in salon mai erau cateva femei cu ceva experienta de citostatice. Cand au vazut ca am o substanta rosie mi-au zis ca de la aceea o sa imi pierd parul, dar nu din prima saptamana, din a doua. Inca mai speram ca dupa chimioterapie sa fac sector si nu mastectomie iar in salon era o doamna care avea mastectomie. Avea cancer de foarte multi ani si acum era stadiul 4. Cand i-am spus ca am stadiu 3, mi-a spus ca nu am sanse de vindecare :)) 
Asadar primul lucru pe care trebuie sa il stiti inainte de chimioterapie este faptul ca suntem diferiti si reactionam diferit. Cel mai bine este sa nu intrati in polemici cu oamenii din salon si sa nu va lasati influentati. 
In cancer este foarte importanta starea de spirit si moralul din timpul tratamentului. Pe de alta parte este importanta experienta altora, dar inainte de a asculta vreun sfat, consultati-va cu medicul vostru oncolog. Nu luati cine stie ce medicamente care ar putea sa interactioneze cu tratamentul citostatic si sa va faca rau. 

De la inceput, medicul mi-a recomandat sa nu beau ceai de sunatoare si sa renunt la citrice, mai ales la grepfrut. Sa renunt la alcool si la fastfood iar mancarea sa fie cat mai sanatoasa, fara excese. Nu mi-a spus sa tin un regim strict ci mai degraba unul echilibrat pentru ca voi avea nevoie de energie pentru a face fata tratamentului.
 Hidratarea este si ea foarte importanta, cei 2l de apa zilnic trebuie consumati obligatoriu. 
Sedinta de chimioterapie a inceput cu o serie de analize cerute de medicul oncolog, apoi am fost masurata si cantarita. Dupa ce a venit rezultatul analizelor si au fost verificate de medic am inceput tratamentul. 
Substantele ce trebuiau administrate au fost puse in perfuzii. In functie de tipul substantei si de numarul lor, o sesiune de chimioterapie poate dura si 3-4 ore, si este recomandat sa mancati inainte. 
Atat cat s-a putut si cat au fost venele ok, mi s-au pus perfuziile pe aceeasi parte pe care aveam tumora si asta pentru ca dupa operatie se vor scoate ganglionii iar acea mana nu va mai putea fi folosita pentru perfuzii sau pentru analizele de sange pentru ca va avea risc crescut de infectii din cauza lipsei ganglionilor. 
Dupa ce am aflat rezultatul pozitiv de BRCA1, tratamentul de chimioterapie a fost schimbat pentru ca pentru gena BRCA1 s-au obtinut rezultate mai bune cu Paclitaxel si Carboplatin. 
Astfel ca dupa 4 sedinte la 2 saptamani am inceput 12 sedinte saptamanale cu Paclitaxel si Carboplatin. 
Parul a inceput sa cada masiv dupa 2 saptamani, dupa a doua sedinta de chimioterapie. Tot atunci am decis sa il tund de tot pentru ca incepuse sa ma doara scalpul si ma deranja la somn. L-am ras de tot si am inceput sa port peruca. 
Simptomele majore dupa chimioterapie erau greata, oboseala, constipatia si lipsa gustului. Ele se manifestau mai acut la 2 zile dupa sedinta si dupa 3-4 zile incepeau sa scada din intensitate. 
Din prima zi de chimioterapie luam Omez pentru stomac si Metroclopramid pentru starea de greata. 
In zilele 3, 4 si 5 dupa chimioterapie faceam injectii cu Filgrastim. 
Dincolo de simptomele enumerate, cea mai grea parte de acceptat a fost caderea parului. Treptat parul cade de pe tot corpul inclusiv gene si sprancene, acestea fiind ultimele care cad, prin Mai nu mai aveam nici gene nici sprancene. 
Unghiile au inceput sa fie negre, de parca erau lovite si au inceput sa se desprinda. 
Mai tarziu medicul mi-a spus ca ar trebui sa le tin in gheata pe perioada sedintei de chimioterapie pentru a impiedica patrunderea substantei la unghii. 
Am facut acest lucru la ultimele sedinte si am reusit sa le pastrez. Au fost persoane care mi-au spus ca lor le-a cazut de tot asa ca depinde de organismul fiecaruia. 
O data cu instalarea menopauzei am inceput sa am bufeuri, senzatii de caldura instantanee, un simptom nesuferit pe care il am si astazi la 4 luni de la terminarea chimioterapiei. 
Am inceput sa imi notez in agenda ceea ce mancam in fiecare zi, ce simptome aveam si ce tratament luam, un mic jurnal medical. 
Aveam stari de nervozitate dar am incercat sa ma mentin pozitiva. Desi initial am considerat ca pot continua cu serviciul pe perioada chimioterapiei, dupa a doua sedinta mi-am dat seama ca nu mai pot continua. 
Am incercat sa ma mentin activa atunci cand ma simteam mai bine si am luat decizia de a continua organizarea nuntii care urma sa aiba loc in luna mai asa cum planuisem initial, asta dupa ce o anulasem la aflarea vestii ca am cancer. 
Agitatia de a organiza nunta mi-a prins bine pentru ca mi-a distras atentia de la tratament, ajunsesem sa vorbesc si cu celelalte paciente despre asta, si le distrageam si lor atentia. :)
Abia prin Mai mi-am dat seama ca o data cu fiecare sedinta de chimioterapie starea mea de sanatate se deteriora, nu ma asteptam sa imi cada genele si sprancenele si ma intrebam cu groaza daca voi mai avea unghii.
 Din fericire totul a fost bine, am avut o nunta de vis, si probabil din cauza adrenalinei nu am simtit deloc oboseala, abia a doua zi am fost epuizata, dar deja avusesem parte de cea mai frumoasa zi. 





Chimioterapie

Greseli pe care mi-as fi dorit sa nu le fac inainte de chimioterapie

octombrie 17, 2017

Am inceput chimioterapia in februarie 2017. Daca ati citit postarile anterioare stiti deja ca lucrurile au evoluat rapid de la prima ecografie pana la stabilirea diagnosticului si decizia de a incepe chimioterapia. Nu as fi crezut vreodata ca voi accepta cu atata usurinta faptul ca trebuie sa fac chimioterapie, insa dupa ecografie, mamografie si consultatii oncologice chimioterapia era pasul urmator. 
Desi am cerut mai multe pareri si am facut foarte multe analize trebuie sa recunosc ca am facut si greseli. 

Greseli pe care mi-as fi dorit sa nu le fac inainte de chimioterapie
1. Prima greseala majora pe care am facut-o a fost faptul ca nu am reusit sa conserv ovocitele pentru a avea sanse mai mari dupa chimioterapie sa pot face un copil. Imi gasesc tot felul de scuze pentru ca nu am reusit sa fac acest lucru. Partial ele sunt adevarate dar tot consider ca as fi putut reusi. Primul care mi-a spus de aceasta posibilitate a fost medicul oncolog. In momentul in care eu i-am spus ca nu am copii, mi-a spus sa caut o clinica pentru conservarea de ovocite pentru ca in timpul chimioterapiei voi intra la menopauza iar dupa chimioterapie daca vreau sa raman insarcinata pot folosi acele ovocite. Nu am reusit sa gasesc o clinica in timp util, am gasit-o cand deja avusesem ovulatie si nu aveau ce sa mai colecteze iar chimioterapia nu mai putea fi amanata. 
2. In urma chimioterapiei pierzi absolut TOT parul de pe corp. Mi-as fi dorit sa constientizez acest lucru si sa fac micropigmentare a sprancenelor. 
In timpul chimioterapiei nu se recomanda micropigmentarea. Prin micropigmentare as fi inlaturat o parte din suferinta pricinuita de caderea parului. Dupa chimioterapie am facut micropigmentare si a fost o bucurie pentru mine sa scap de creionul pe care il foloseam pentru creionarea sprancenelor, chiar daca dupa aproximativ o luna mi-au crescut sprancenele. 
3. Testele genetice pentru BRCA1/BRCA2. 
 Testele genetice sunt foarte importante pentru ca te ajuta sa iei o decizie asupra pasilor de urmat catre vindecare. Eu am facut testele genetice putin inainte de chimioterapie dar rezultatele ajung cam in aproximativ 3 saptamani, in functie de clinica pe care o alegi. O consider o greseala pentru ca ar fi trebuit sa le fac mai devreme. Pentru ca in urma testelor genetice a reiesit faptul ca am BRCA1, a trebuit sa imi fie schimbata schema de tratament, astfel ca, desi la inceput mi s-a spus ca trebuie sa fac 8 sedinte de chimioterapie la fiecare 2 saptamani  cu Doxorubicina 100mg +Endoxan 1000mg, dupa rezultatul genetic mi s-a recomandat sa fac 12 sedinte saptamanale cu Paclitaxel-Carboplatin. 
Daca as fi avut mai devreme rezultatul testelor genetice as fi inceput direct cu tratamentul recomandat pentru BRCA1 si in loc de 16 sedinte de chimioterapie as fi facut doar 12. 

Sper ca veti invata din greselile mele si astept in comentarii orice intrebari aveti despre chimioterapie. 
Rolul acestui blog este de a va sprijini in cazul in care si voi aveti un diagnostic asemanator.

Investigatii medicale

Carcinom mamar invaziv NST-Cat a durat pana am primit diagnosticul? (II)

iulie 03, 2017

Prima parte a acestei postari o gasiti AICI

Efectuarea punctiei
Doamna doctor care mi-a facut punctia, mi s-a parut foarte deschisa, foarte pasionata de munca ei si de pacient. Punctia a facut-o cu o anestezie locala, nu am simtit nimic, mi-a extras mai multe probe pentru a fi sigura ca au ce analiza la laborator. A fost o punctie ghidata ecografic si mi-a spus pas cu pas ce se intampla.

Efectuarea CT-ului
La o zi sau doua dupa punctie am facut CT-ul cu substanta de contrast. A fost prima data cand am facut CT si nu a fost deloc greu insa a durat destul de mult pentru ca inainte trebuie sa bei foarte multa apa, apoi esti pusa pe o masa peste care trece un tub si in cateva zile ai rezultatul. CT-ul a iesit bine.



Marcarea tumorii 
Pentru ca ideea extirparii sanului am exclus-o si pentru ca in urma chimioterapiei exista sanse foarte mari ca tumora sa dispara si sa nu mai poate fi vazuta ecografic, medicul oncolog mi-a spus de optiunea marcarii tumorii cu o insertie din titan astfel incat chirurgul sa stie exact unde sa faca sector. Marcarea tumorii a fost facuta de aceeasi doamna doctor care mi-a punctia. La fel ca si punctia, marcarea a fost facuta sub ghidaj ecografic si cu anestezie locala. 

Vizita la primul oncolog care imi daduse trimiterea catre ecografie
Aveam deja foarte multe analize fata de prima data cand venisem doar cu un ganglion suspect. Dupa o analiza atenta a rezultatelor mi-a spus ca cel mai bine ar fi sa incep cu chimioterapia, apoi sa imi gasesc un chirurg bun pentru operatie.
Mi-am facut programare la chimioterapie urmand ca in curand sa vin si cu rezultatul biopsiei pentru a sti exact care este tratamentul. 

Am inceput sa caut un chirurg bun.
Am gasit unul cu review-uri bune pe internet. M-am dus la consultatie. Nici nu s-a uitat pe ecografie, m-a consultat si mi-a zis ca trebuie sa scot ganglionul suspect imediat sa fac analizele specifice pentru operatie si ca in 3 zile sa ma opereze. Am incercat sa ii zic ca astept rezultatul biopsiei, ca am vorbit cu medicul oncolog sa incepem cu chimio si apoi operatia. Nici nu a vrut sa asculte, a zis ca ganglionul trebuie scos de urgenta si apoi vedem ce e cu biopsia.
Am iesit de acolo fiind de acord ca in 3 zile ma operez dar derutata total de abordare. Macar primul chirurg mi-a spus ca scoate si tumora si ganglionul, abordarea asta sa scoatem doar ganglionul intr-o operatie apoi sa scoatem tumora in alta era de-a dreptul nebuneasca....si daca are dreptate?

Consultatia pentru recoltarea de ovocite
Intamplator recoltarea de ovocite a fost programata imediat dupa consultatia la chirurgie. Eram foarte derutata de gandul ca in 3 zile ma operez si intr-o saptamana incep chimioterapia. M-am dus la clinica de fertilizare fara nici o speranta, doamna doctor mi-a spus ca recoltarea nu se poate face in Romania dar imi poate recomanda alti colegi din alte tari, insa timpul fiind atat de scurt este exclus sa reusesc, asa ca am multumit frumos si mi-am luat gandul de la recoltare.

Rezultatul biopsiei: Carcinom mamar invaziv NST (no special type) cu grad histologic G3
Cand m-am dus sa iau rezultatul biopsiei trecuse deja o luna de cand observasem ganglionul si incepuse nebunia. Am fost dezamagita ca este malign insa o parte din mine banuia asta. Luasem deja hotararea sa incep chimioterapia si sa ma arunc in nebuloasa asta a bolnavului de cancer.

Vizita la un medic chirurg renumit.
Aveam deja 2 pareri ale chirurgilor si amandoi erau de parere ca trebuie urgent o operatie...sau doua dupa caz. Pe de alta parte aveam 2 oncologi care spuneau ca trebuie sa incep urgent chimioterapia. Inclinam sa cred oncologii, pentru ca aveau explicatii mai bune, asta cu taiem si vedem pe urma ce e, nu ma multumea, mai ales ca asteptam rezultatul biopsiei si puteam sa vedem ce e si fara sa scoatem tot. Explicatia oncologilor era urmatoarea: avem o tumora cel mai probabil maligna, avem ganglioni invadati, asta inseamna ca celulele canceroase au plecat la plimbare prin corp. Avem un CT bun ceea ce inseamna ca inca nu au facut ravagii. Hai sa aflam din biopsie ce tip de cancer e si sa incepem chimioterapia pentru a stopa raspandirea lui in tot corpul apoi putem face linistiti operatia. Logic!
Totusi mai voiam parerea unui chirurg renumit la care printr-o intamplare am reusit sa fac programare. Era la Fundeni.
Nu mai fusesem la Fundeni de ceva ani, de cand imi vizitasem matusa dupa o operatie ca a mea de scoatere a unui nodul benign. Cred ca trecusera 10 ani. Spitalul era la fel, incurcat, murdar, sarac, aglomerat, trist.
Fiind vorba de un medic bun era imbulzeala maxima la usa. Intrau 2 femei in acelasi timp la consultatie in cabinet. Se dezbracau amandoua in vestiar, una ramanea pe loc, cealalta facea doi pasi catre dl. doctor. Cea dinainte iesea pe alta usa si tot asa. Mi-a venit randul, am povestit ce mi s-a intamplat, m-a consultat, s-a uitat pe biopsie. L-am intrebat ce e de facut, mi-a raspuns ca trebuie sa incep cu chimioterapie asa cum mi-a recomandat medicul oncolog, dar sa ma grabesc pentru ca timpul este foarte important la un asemenea diagnostic. Mi-a spus ca trebuie sa fac o serie de investigatii, ca poate pe unele le-am facut deja dar le scrie pe toate ca sa le am si sa revin dupa a patra serie de chimio pentru a reevalua situatia.

In sfarsit aveam raspunsul la framantarea mea, trebuia sa incep cu chimioterapia cat mai repede. Era primul chirurg care nu ma programa a doua zi la operatie, de fapt nu a mentionat nimic despre operatie.

Investigatiile recomandate:
CT-torace abdomen pelvis
Scintigrafie osoasa
Markerii de hepatita B si C
Consult ginecologic privind fertilitatea si recoltarea de ovocite
Consult oncologie medicala

Ca sa va raspund la intrebarea din titlul postarii, pana am stiut cu siguranta tipul de cancer a durat mai putin de o luna.
Primul consult la oncologie a fost pe 12 ianuarie iar rezultatul la biopsie l-am primit pe 3 februarie-23 de zile de cosmar, de framantari, de durere. Si asta era doar inceputul. 
Aveti rabdare cu mine si va povestesc toata experienta pe blog, in speranta ca va fi de folos cuiva. 


Investigatii medicale

Carcinom mamar invaziv NST-Cat a durat pana am primit diagnosticul? (I)

iunie 21, 2017


Dupa ce am primit trimiterea pentru ecografie am inceput sa caut cu infrigurare o programare cat mai repede. 
Am vorbit cu o prietena foarte buna despre temerile mele si mi-a povestit ca stie pe cineva care s-a operat de cancer mamar si care este patient coach la Donna Medical.  
Dupa ce sunasem la diverse clinici private, care ma programau la ecografie peste o luna, am sunat si la Donna Medical si intamplator cineva isi anulase programarea si puteam veni in ziua respectiva.  

Era la un domn doctor si m-au intrebat daca ma deranjeaza acest lucru. 

Nu am facut niciodata o diferenta intre femei sau barbati indiferent de specialitatea medicala, am considerat ca sunt medici si nu trebuie sa existe un disconfort sau o prejudecata in legatura cu sexul, asa ca am acceptat imediat si m-am dus la ecografie. Clinica mi s-a parut micuta dar cocheta, cel mai probabil focusata pe cancerul la san. 

Am intrat in cabinet si am fost intrebata despre istoricul medical, si am spus cu parere de rau si oarecare jena de prostia mea, ca eu am crezut ca daca am avut un nodul la 15-16 ani si mi-a fost extirpat, nu avea sa imi apara niciodata altul si am incheiat povestea cu nodulii. 
A inceput consultul si ce crezi? Nodul la ora 10, nodul la ora 11, posibil nodul la ora 12, noduli, noduli numai asta auzeam si ganglioni suspecti. Atunci m-am gandit...m-am dat naiba o sa imi scoata sanul. 
Culmea e ca nu m-am gandit la cancer, eu ma gandeam ca imi scoate sanul, ca avusesem oroarea aceea din Fundeni cu femei fara un san si acum o sa fiu si eu una dintre ele, asa ca am zis ca o sa refuz si asta e. 
Termin ecografia si intreb ce e de facut? imi spune ca cel mai probabil va trebui sa scot ganglionii, si un nodul care este suspect. Zic hai ca e bine, stiam de la prima operatie ca am plecat pe picioarele mele si oricum ma obisnuisem cu cicatricea, nodul era foarte mic, deci si cicatricea urma sa fie foarte mica...aia e.
Apoi medicul mi-a zis ca trebuie sa vorbesc cu un chirurg dar inainte trebuie sa fac o serie de investigatii, printre care si mamografie. 
Intreb pentru ce sunt investigatiile si apare in discutie cuvantul cancer: pentru a vedea mai bine daca este intr-adevar cancer,
pentru a vedea daca s-a extins,
Am multumit si am iesit din cabinet, nu stiu cum, nu stiu pe unde si m-am dus direct la baie si am inceput sa plang instantaneu,  atunci am realizat cat de aproape este pericolul, si ca trebuie sa fac ceva pentru a afla gravitatea situatiei.

Am inceput sa fac programari la cat mai multe investigatii medicale, inclusiv cele recomandate de medicul de la ecografie. Mai mult, mi-am pastrat programarea la ecografie pe care o facusem la alta clinica pentru a avea o a doua opinie.

Urmatoarea investigatie a fost mamografia.  
Mamografia a fost pentru mine cea mai urata experienta si cred eu inutila. Am facut-o tot la Donna medical la cateva zile dupa ecografie. Am ales Donna pentru ca citisem pe internet ca au un tomograf foarte nou si performant cu tomosinteza, nu stiam ce insemna asta dar citisem pe net ca nu este deloc dureros si ca este foarte bun. 
Eu am sanii foarte mici si recomandarea era sa prinda si ganglionul de la axila. 
Eu habar nu aveam cum se face o mamografie dar atunci am aflat ca de fapt iti pui sanul pe o suprafata iar apoi vine partea de sus a aparatului si ti-l fixeaza/striveste pentru a putea fi vazut pe film. A fost oribil, doamna doctor care imi facea mamografia spunea ca nu stau bine, ca nu vede nimic, cred ca m-a asezat de 5 ori pe aparat, ma durea, ma luasera transpiratiile si imi pierdusem si eu si ea rabdarea ORIBIL. Si asta ca sa imi spuna ca si ecografia ca am ganglioni suspecti si un nodul cu aspect spiculiform.

Primul consult la chirurgie
Intamplator era un medic chirurg in clinica si medicul care imi facuse ecografia si citise rezultatul mamografiei, l-a rugat sa imi acorde o consultatie. Cand am intrat in cabinet, s-a uitat pe ecografie si mamografie si mi-a zis...da...trebuie sa programam operatia, puteti sa veniti luni? (era miercuri)
Evident m-am speriat si am intrebat ce fel de operatie, si mi-a zis ca trebuie scos nodul si ganglionii si analizati iar daca ies pozitivi trebuie sa fac chimioterapie.
Atunci am inceput sa dau inapoi si sa intreb daca nu putem afla altfel ce sunt, cum adica chimioterapie? 
Nici nu ma gandisem ca mai e nevoie de chimioterapie daca ii scoate. Atunci mi s-a explicat ca am  un scor BI-RADS (Breast Imaging-Reporting and Data System) 4,5 pentru sanul drept si 3 pentru sanul stang.
 Era 4.5 din 5, asta insemna ca este aproape sigur ca este tumora maligna si la maligna cu ganglioni invadati pozitivi e nevoie de chimioterapie.  
Am luat datele de contact si am iesit din cabinet. Operatia urma sa aiba loc la Fundeni.

Urmatoarea programare: a doua ecografie.
Trecusem de socul initial si eram focusata pe gasirea diagnosticului si pasii spre rezolvarea problemei. Deja nu mai plangeam, nu stiam exact ce voi face dar ma gandeam ca asta e, daca e sa mor am avut o viata frumoasa, nu am copii, nu are cine sa planga dupa mine, hai ca poate totusi nu e malign, dar daca e trebuie sa existe o solutie. 
Hai Zoe fi barbata!- era o nebuloasa in capul meu.

A doua ecografie am facut-o in pauza de masa de la birou. M-am dus undeva in Baneasa, m-am asezat pentru ecografie, am zis ca nu am mai facut niciodata ecografie dupa operatie, m-am simtit foarte vinovata apoi pentru aceasta minciuna dar mi-am zis ca e bine ca medicul sa fie obiectiv si sa nu fie influentat de diagnosticul de la ecografia anterioara.
De data aceasta era o doamna doctor, si pe masura ce imi facea ecografia observam ingrijorarea si nelinistea din vocea ei. Era aproximativ acelasi rezultat numai ca scorul BI-RADS era acum 5 si nu 4.5 iar recomandarea dansei era sa fac imediat o biopsie. Atunci mi s-a aprins un beculet si mi-am zis da, cred ca o biopsie este o idee mai buna decat o operatie. 
Asa macar stiu ce am fara sa iau masuri radicale. Astfel consider ca a doua ecografie nu a fost inutila precum mamografia si m-a adus cu un pas mai aproape de diagnostic.

Am inceput sa fac programari pentru biopsie, dar gaseam numai peste 2-3 saptamani.

Vizita la un medic oncolog (al doilea).
Deja incepusem sa intreb si sa ma consult in stanga si in dreapta cu prietenii care stiam ca avusesera pe cineva in familie cu cancer si astfel am ajuns sa am recomandari pentru cei mai buni specialisti in domeniu. 
Prietenii au inceput sa vina cu solutii si ajutor si asta m-a ajutat foarte mult dar m-a si derutat pentru ca nu stiam ce sa aleg, incotro sa merg.
Asa am ajuns la un medic oncolog foarte bun.  
Aveam 2 ecografii, o mamografie si un ganglion umflat. 

Acest medic pentru mine a fost Dumnezeu.  

M-a adus in Rai si in Iad in acelasi timp pentru ca mi-a vorbit de foarte multe optiuni si realitati ale unui diagnostic atat de crud incat am ramas socata, noroc ca am fost cu prietena mea care si-a notat toata discutia si pasii pe care ar trebui sa ii urmez. 
Mi-a zis ca cel mai probabil este o tumora maligna si daca ar fi sa parieze ar crede ca este triplu negativ cu BRCA1, si in acest caz va trebui sa fac dubla mastectomie profilactica, dar ca e bine sa incep cu chimioterapie. 
Cand am auzit dubla mastectomie mi-a cazut cerul in cap, am zis ca in niciun caz eu nu imi scot sanii ca mai bine mor si aia e. Apoi mi-a zis ca de ce sa mor, ca cel mai probabil dupa dimensiunea tumorii este stadiul 2 din 4 asta inseamna ca e bine si ca voi scapa de el si chiar voi putea face si copii. 
Ca daca insist sa nu scot sanul se poate pune un marker pe tumora pentru ca e posibil sa dispara dupa chimioterapie asa chirurgul va sti unde sa taie si imi va face sector. 
 Zic, ah bine, deci pot face sector cum planuiam, totul bine. 
Apoi imi spune ca daca vreau copii ar fi bine sa imi recoltez ovocitele pentru ca ele vor fi afectate de chimioterapie si e mai sigur sa le am salvate.
Deja mi se parea de domeniul fantasticului, oare este posibil asa ceva in Romania, cred ca medicul acesta a fost pe la prea multe conferinte pe afara si imi citeste din carti....de ovocite imi arde mie acum?
Apoi isi suna o colega si ii spune ca are pe cineva in birou care are nevoie urgenta de biopsie si o roaga sa o faca astazi fie si la sfarsitul programului iar apoi sa imi puna un marker pe tumora.
Mi se parea ireal, eu aveam programare la biopsie peste 3 saptamani si acum era posibil sa o fac imediat? 
Aia e, stau pana la sfarsitul programului numai sa o fac azi. 

Primisem atatea informatii care ma adusesera de la agonie la extaz si am stiut ca acesta este omul de care ma voi agata pentru a ma "salva".

Confesiuni

Primele investigatii medicale

iunie 14, 2017

Dupa identificarea nodului la axila si eliminarea incertitudinii legata de existenta lui am luat legatura cu medicul de familie si am confirmat necesitatea consultarii unui medic oncolog. Au urmat zile de teroare si nesiguranta. Nelinistea isi facuse deja loc in suflet iar intrebari de tipul : de ce? cum? de unde? de cand? imi tulburau noptile si somnul. Am ajuns la medicul oncolog plina de speranta si indoieli. 


   Mai gasisem un nodul la san in adolescenta, cred ca aveam 15 sau 16 ani, imi amintesc totul foarte vag: groaza din privirea mamei, consultul la Spitalul Fundeni, operatia, intoarcerea acasa in aceeasi zi si prima imbratisare din partea tatalui. 
Imi amintesc ca atunci nu m-am temut nici macar o clipa pentru viata mea, nu intelegeam exact ce mi se intampla dar imi amintesc femei fara un san in sala de asteptare, fara sa imi pun vreo clipa problema ca as putea fi una dintre ele. Medicul spusese ca este o tumora beninga si toate rugamintile mamei legate de evitarea operatiei si abordarea unui tratament medicamentos s-au lovit de refuzul lui categorit-era un nodul ce trebuia scos. 

 De data aceasta am 37 de ani, am o experienta de viata, nu mai sunt adolescenta inocenta, am muncit mult si am trecut prin multe pana sa ajung femeia fericita de azi. 
Identificarea nodulului la axila avea sa clatine toata acea fericire cu greu obtinuta.
 Frica, nesiguranta, teama, remuscarile m-au impins sa ma duc direct in cabinetul oncologului si sa ma astept la ce e mai rau, cu o minima speranta ca totul este doar un cosmar. 

Cand am intrat in cabinet era un medic tanar, foarte apropiat de varsta mea, intr-un cabinet mic cu foarte multe dosare si chiuveta intr-un colt. 
M-a intrebat cum de am venit direct la oncolog, i-am explicat temerile mele, m-a consultat si mi-a spus ca cel mai probabil nu este nimic grav dar imi da totusi trimitere pentru ecografie.  
 Pe trimitere scria: 
Diagnostic: Adenopatie? axilara dreapta 
Pentru ca traim in era informatiilor de pe internet, evident m-am legat de acest diagnostic si ca o femeie curioasa ce ma aflu am inceput sa investighez. 

Adenopatia (limfadenopatia) reprezinta cresterea in volum si inflamarea ganglionilor limfatici cel mai frecvent datorita unor cauze infectioase (inflamatorii) sau de etiologie tumorala. (Sursa)

Asadar mai putea sa fie ceva de natura infectioasa, medicul oncolog deja imi spusese asta si incercasem impreuna sa identificam o raceala puternica recenta, sau o infectie. 
Nu prea erau....

Confesiuni

Cum am aflat...cum a inceput totul...

iunie 07, 2017





Era inceput de Ianuarie, era ziua mea de nastere si eram foarte fericita.  



 


Primeam mesaje si apeluri de felicitare de la prieteni si era o zi minunata. 
Trebuia sa fie un an perfect, planuiam sa vizitez New York-ul, incepusem sa lucram la conceperea unui copil (eu imi doream gemeni) iar in Mai urma sa ne casatorim. 
Gasisem localul prin Noiembrie anul trecut iar din Ianuarie urma sa planuiesc o nunta de vis.
 In urma cu cateva zile probasem pentru prima data rochii de mireasa si alesesem una perfecta, pe care aveam sa o comand la inceputul saptamanii. 
Era luni si a sunat din nou telefonul mobil, stiu exact cu cine vorbeam la telefon cand mi-am atins usor axila si am simtit un nodul. Am sperat ca este doar o impresie si am continuat convorbirea. Am inchis telefonul si am atins din nou zona cu pricina...aceeasi impresie. 
M-am rugat cu ardoare sa ma insel, sa nu fie nodul, sa nu fie cancer, sa nu fie....da Doamne sa nu fie....si a inceput calvarul.

Popular Posts

Like us on Facebook