Confesiuni

Ganduri la 3 ani de la diagnosticare si operatie

octombrie 07, 2020

 Iata ca au trecut 3 ani de la diagnosticare iar viata mea este total diferita. Ieri am avut intalnirea cu medicul care m-a operat si am discutat situatia actuala in urma RMN-ului la san dar si riscuri si probleme ce pot aparea in viitor. 

RMN-ul a iesit bine, nu sunt modificari notabile fata de cel precedent. Mi-a pus cateva intrebari legate de posibilele simptome pe care le-as putea avea in cazul unei recidive sau metastaze. M-a intrebat daca obosesc usor, daca simt ca imi apasa ceva pe piept, daca am ameteli, stari de voma, tuse sau alte probleme de sanatate care mi-ar putea ridica niste semne de intrebare. Din fericire nu am nimic, totul pare in regula. De asemenea am vorbit despre posbilitatea efectuarii unui PET-CT anual pentru a fi siguri ca totul este in regula. Se spune ca dupa primii 5 ani de la operatie riscul de recidiva scade semnificativ. 


Va spuneam ca viata mea este acum total diferita si asta se datoreaza bebelusului care ne-a intregit familia anul trecut in decembrie. Nu imi vine sa cred ca acum 3 ani eram pe marginea prapastiei iar acum sunt binecuvantata cu atata fericire. Sarcina a fost o minune la care nu am putut spera, mai ales ca a venit in mod natural fara fertilizare in vitro desi eram dispusa sa incerc si asa. Totul a decurs foarte usor, am avut o sarcina usoara, desi va imaginati ca am stat cu emotii pana la nastere. In sarcina, singura problema a fost legata de umflarea mainii cu operatia in ultimele luni de sarcina. Acum si-a mai revenit dar trebuie sa recunosc ca mi-a fost un pic teama de eventualitatea aparitiei unui limfedem. Dupa nastere am fost coplesita de alte emotii si anume acelea ale imensei responsabilitati de a fi parinte, de a face tot posibilul sa ii fiu alaturi cat mai mult timp. 

Asadar, in momentul de fata analizele au iesit bine iar eu sunt ocupata pana peste cap cu bebelusul, de aceea imi cer scuze de pe acum pentru raspunsurile tarzii la mesajele dvs. Ma bucur foarte mult ca randurile scrise de mine aici reusesc sa ajute oameni care trec prin aceleasi incercari ca mine si de aceea am ales sa scriu si vestile bune pentru ca dincolo de probleme exista si o raza de speranta. Va imbratisez si va astept eventualele intrebari pe adresa de email jurnalulunuipacient@gmail.com

Popular Posts

Like us on Facebook